//
you're reading...
Clujeni carismatici

Biografie Horia Ciorcila

HORIA CIORCILĂ, BANCHERUL

În jurul lui Horia Ciorcilă s-a creat o adevărată legendă în lumea afacerilor din
Cluj şi din România. Bancherul clujean este unul dintre cei mai carismatici
interlocutori analizaţi în acest volum, dotat cu magnetism şi forţă interioară.
Horia Ciorcilă este un businessman sută la sută clujean care a reuşit să-şi
creeze un brand personal respectat. Are principii clare, de care ţine cont. A
creat de la zero afaceri mari, recunoscute la nivel naţional. Una dintre
realizările sale este compania de televiziune prin cablu Astral, pe care, după
ce a extins-o în toată ţara, a vândut-o companiei americane UPC. În acelaşi
timp, s-a implicat ca fondator, dar şi ca membru al Consiliului de
Administraţie în construirea Băncii Transilvania ca instituţie şi ca brand.
Începând cu anul 2002, Horia Ciorcilă preia funcţia de preşedinte al
Consiliului de Administraţie al băncii, propunând, din această poziţie, o
strategie complexă de schimbare a imaginii şi de creştere accelerată a
instituţiei bancare. Din acest moment începe, cu adevărat, povestea de succes a
Băncii Transilvania.

25 MAI 1963, CLUJ-NAPOCA

Horia Ciorcilă s-a născut în 25 mai 1963 în Cluj-Napoca, într-o familie de
intelectuali clujeni. Mama sa a fost profesoară de franceză, iar tatăl său
inginer cu specializare în ştiinţe juridice.

 

„M-am născut şi am crescut în Cluj, de fapt, grădiniţa, şcoala, liceul şi
facultatea, toate le-am făcut aici. În vacanţe, îmi plăcea să mă duc la bunicul
meu, care era preot şi care locuia lângă Aiud. Până pe la şase, şapte ani,
acolo mi-am petrecut verile. Apoi, bunicii mei s-au mutat la Cluj”.

 

Horia Ciorcilă a urmat şcoala generală şi liceul la Nicolae Bălcescu, iar
după aceea a studiat la Facultatea de Automatică din Cluj-Napoca.

 

STUDENŢIA – „Trăiam într-o lume în
care, paradoxal pentru tinerii de azi, relaţiile dintre oameni erau mai calde
decât astăzi”

 

„Mi-ar fi plăcut să fac comerţ exterior sau drept, dar şi Facultatea de
Automatică s-a dovedit a fi o opţiune. Surprinzător pentru unii, mai mult decât
aceste domenii, aş fi urmat un profil umanist”.

 

Horia Ciorcilă îşi aminteşte cu plăcere de studenţie şi de modul în care
tinerii se distrau înainte de 1989. „A fost o perioadă excelentă şi, cu toate
că am trăit în comunism, nu ne-a lipsit nimic. Eram tineri, n-aveam termene de
comparaţie şi nu simţeam cenuşiul. Visam, bineînţeles, la altceva”.

 

„Trăiam într-o lume care, paradoxal pentru tinerii de acum, era mai
plăcută, pentru că relaţiile dintre oameni erau mai calde decât astăzi. Printre
multe alte lucruri, capitalismul aduce şi departajarea socială. Oamenii se află
pe diversele meserii practicate pe alte plafoane, în posturi diferite şi,
inevitabil, drumurile lor se despart. Or, pe vremea când eu eram student, toţi
tinerii eram la fel, părinţii noştri erau profesori, doctori, indiferent ce
erau, dar eram toţi la fel”.

 

 

 

 

 

PRIMUL LOC DE MUNCĂ – PUNCT ŞI DE LA
CAPĂT

După absolvirea facultăţii, Horia Ciorcilă se angajează inginer la RENEL,
instituţie în care a lucrat până în decembrie 1989. „Ingineria calculatoarelor
este o meserie în care te confrunţi permanent cu noutatea. În informatică, noul
se produce absolut instantaneu. În fiecare an e o avalanşă extraordinară de
lucruri care ţi se întâmplă şi cred că trebuie să-ţi placă cu adevărat, ca să
faci carieră în acest domeniu. Dar, sigur, ca în orice altă meserie, la un
moment dat apare rutina”.

 

„Deşi nu pot să spun că nonconformismul mă caracterizează, pe de altă
parte, mărturisesc că nu-mi place să mă încadrez în nişte tipare absolute. Îmi
place să sparg, oarecum, aceste bariere. În general, în tot ceea ce am făcut
până acum, am încercat să schimb lucrurile, nu să mă încadrez în ele. Meseria
de inginer, chiar dacă este foarte frumoasă, mi s-a părut a fi de rutină, la un
moment dat”.

 

 

REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989 –
„Pentru mine a fost ceva formidabil!”

 

În 21 decembrie 1989, ca şi alţi tineri, Horia Ciorcilă a ieşit în stradă. „Majoritatea oamenilor, în afară de un număr foarte
mic dintre aceştia, nu înţelegeau ce se întâmplă. Dar eram cu toţii prinşi
într-o euforie generală, din care ani întregi nici nu ne-am trezit. Dar sunt
sigur că entuziasmul acesta ne-a şi dus mai departe. În acea zi, fugeam dintr-o
parte într-alta, împreună cu nişte amici. Am fost peste tot. Îmi amintesc că am
plecat din Piaţa Mihai Viteazul cu vreo cinsprezece minute înainte de a începe
să se tragă lângă statuia lui Matei Corvin, după care, în fine, s-a întâmplat
ce s-a întâmplat, dar asta e deja istorie. Pentru mine, revoluţia a fost ceva
formidabil!”.

 

SPIRIT ANTREPRENORIAL LA 20 ŞI CEVA
DE ANI

„Imediat după Revoluţie, m-am gândit
ce e de făcut, chiar dacă eram tânăr şi fără experienţă. Nebunia de atunci m-a
împins în altă parte. A fost o decizie foarte simplă să ies din mediul de stat
şi să intru în necunoscut. Categoric, vezi lucrurile altfel la douăzeci şi ceva
de ani, când ai entuziasm, dar nu ai nimic de pierdut. După patruzeci de ani,
începi să gândeşti diferit. Este o vârstă pentru toate…”

 

În primăvara anului 1990, demarează prima afacere în domeniul comerţului.

„Apăruse Legea nr. 54 referitoare la IMM-uri şi în mai-iunie ’90 am
înfiinţat o firmă de comerţ. Pe vremea aceea, numai asta puteai face. De fapt,
făceai de toate pentru că nimeni nu ştia să facă nimic la modul organizat şi nu
avea nici un pic de experienţă. Cam asta era piaţa, era complet goală şi primii
doi, trei ani după ’89 n-am făcut decât comerţ. Aduceam televizoare, frigidere,
congelatoare, prima dată second-hand, după aceea noi. Cu nişte parteneri din
Bucureşti, am vândut mobilă în străinătate. Din păcate, firmele n-aveau acces
la credite, dar, pe de altă parte, existau bani cash şi foarte mult din comerţ
se făcea pe baza faptului că rulajele erau imediate. Era o situaţie pe care,
sigur, n-o s-o mai vedem niciodată, acum am devenit societate de consum”.

 

„Desigur, a fost o doză de noroc care a creat
pentru mulţi dintre noi baza de experienţă pentru ceea ce a urmat”.

 

 

DE LA OFERTA DE TELEVIZOARE – LA
TELEVIZIUNE PRIN CABLU

În 1993, Horia Ciorcilă trece de la oferta de televizoare direct la cea de
televiziune prin cablu.

 

„În perioada respectivă, comerţul începea să nu mai meargă la fel de bine
ca înainte şi a apărut ideea să ne lansăm o piaţă nouă: televiziunea prin
cablu. Conceptul era următorul: trebuia să construieşti o reţea şi după aceea,
volumul obţinut, făcea – de fapt – businessul”.

 

Foarte repede, Astral Telecom devine cea mai mare reţea naţională de
televiziune prin cablu. „Noi am făcut ce făceau şi alţii, dar, spre deosebire
de ceilalţi, mergeam în toate oraşele, aveam – ca firmă, o abordare foarte
agresivă. După şapte, opt luni, am ajuns cu afacerea şi în Bucureşti, unde am
încheiat un parteneriat cu firma clujeană TV Cablu”.

 

„Succesul acestei afaceri, în toate etapele creşterii sale, se datorează
oamenilor care au lucrat alături de mine. A fost un proiect care, la început,
părea a fi o nebunie, dar care, mai târziu avea să atragă inclusiv atenţia
companiei americane UPC, care a şi achiziţionat-o, în cele din urmă”.

 

Cum vede un fost mare jucător de pe piaţa telecomunicaţiilor viitorul
acestei afaceri? „Există alternative la televiziunea prin cablu, dar nu cred că
va dispărea de pe piaţă din cauza costului mic şi a faptului că oferă şi alte
servicii: Internet broad-band sau telefonie fixă. Schimbări tehnologice majore
vor apărea probabil peste cinci, zece ani”.

 

1993: UN NOU BUSINESS, BANCA
TRANSILVANIA

 

„Întotdeauna am făcut mai multe businessuri în acelaşi timp. Banca
Transilvania, prin înfiinţarea ei în anul 1993, a fost o noutate pentru mine.
Eu am fost membru în Consiliul de Administraţie al acesteia încă de la formarea
ei, dar munca în mediul bancar n-a fost, atunci, o prioritate pentru mine. Cu
certitudine, am văzut-o ca pe o investiţie cu perspective, cu atât mai mult cu
cât băncile de stat cu care noi lucram deja, nu erau o concurenţă serioasă. În
general, firmele care au investit în bancă au fost întotdeauna clienţii de bază
ai băncii. Nu numai noi, ci toţi fondatorii am fost implicaţi într-un raport de
reciprocitate: banca i-a ajutat pe unii pentru că i-a finanţat în condiţii
comerciale, dar şi ei au ajutat banca prin faptul că au devenit clienţi”.

 

În anul 2002, Horia Ciorcilă a devenit Preşedinte al Consiliului de
Administraţie al Băncii Transilvania, începând să aibă un rol mai activ.

„Şi în bancă mi-a plăcut să schimb tiparele, să propun altceva, ca să ne
diferenţiem. Şi cred că, până la urmă, am proiectat imaginea asta de dinamism,
ceea ce ne-a scos din mulţime şi ne-a dus până în poziţia în care suntem
astăzi”.

 

„Am derulat afaceri prin Banca Transilvania imediat. Am avut, încă de pe
atunci, un volum mare de afaceri, deci nu puteam lucra cu o singură instituţie
bancară, dar Banca Transilvania, şi din acest punct de vedere, era prioritară,
şi noi am ajutat mult banca, dar şi invers”.

 

Bancherul clujean consideră că succesul Băncii Transilvania a fost
determinat, pe lângă strategia abordată, de respectarea normelor eticii
afacerilor. „Noi n-am încălcat niciodată regulile. Cred că, dacă încălcam
vreodată, fundamental, regulile scrise şi nescrise, n-ajungeam aici. A fost
întotdeauna o chestiune de conduită, şi atunci, şi acum. Cred în principii,
cred că s-a demonstrat că în România se pot face afaceri absolut onest, pe bază
de principii”.

 

 

 

 

 

UNUL DINTRE CELE MAI CUNOSCUTE
BRANDURI NAŢIONALE

 

„În cei peste treisprezece ani de activitate, Banca Transilvania a evoluat mult. Suntem acum printre primele instituţii bancare
din ţară şi ne numărăm printre cele mai cunoscute branduri din România. Dar
banca nu ar fi însemnat mare lucru fără echipa sa, care acum e formată din
peste cinci mii două sute de persoane. Atunci când avem echipă, totul e
posibil. Îmi amintesc de faptul că tot acest business l-am început cu
treisprezece oameni…”

 

După extinderea naţională, Banca Transilvania începe să prospecteze piaţa
internaţională. „Vrem să deschidem acum o sucursală în străinătate şi analizăm
piaţa, dar preocuparea esenţială rămâne creşterea băncii în România. Sunt
foarte multe oportunităţi aici şi este, încă, mult loc de creştere”.

 

„CEL MAI IMPORTANT ESTE SĂ ÎNVEŢI CE
SĂ NU FACI”

Horia Ciorcilă mărturiseşte că a
învăţat foarte mult şi din expereinţele negative. „De-a lungul timpului, am
avut tot felul de firme, inclusiv de producţie. Am încercat diverse lucruri,
dar am cam ieşit, în timp, din foarte multe dintre ele. Şi afacerea în sine,
dar experienţele cu oamenii au primat, chiar dacă în unele am pierdut. Din cele
mai multe, am avut de învăţat. Cel mai importat este să înveţi ce să nu faci”.

 

„UNIUNEA EUROPEANA INSEAMNA
COMPETITIE MAI MARE”

Horia Ciorcilă consideră că integrarea României în Uniunea Europeană a fost
un pas uriaş în evoluţia spre normalitate a societăţii româneşti. „Chiar mă
gândeam zilele trecute că toată lumea a uitat că am aderat, adică tuturor ni se
pare atât de firesc să suntem în Uniunea Europeană! Aderarea la U. E. a impulsionat extrem de
mult interesul investitorilor, pentru care acest eveniment înseamnă garanţii
clare de securitate şi de rentabilitate. Pe de altă parte, România a intrat în
fenomenul de globalizare şi rezultatul va fi o competiţie mult mai mare.

Pentru a rezista pe termen lung, cred că investitorii vor
trebui să fie mult mai bine pregatiţi, să abordeze afacerile mult mai
profesionist şi să încerce să se specializeze în domeniile în care activează”.

 

În opinia sa, România mai are multe de învăţat, mai ales în ceea ce
priveşte îmbunătăţirea dialogului şi colaborării dintre mediul politic şi cel
de afaceri.

„În România, e o fractură absolută între cele două domenii. Modelele care
există astăzi în lume, de exemplu în China, nu se regăsesc la noi. Vorbeam cu
nişte bancheri care povesteau că, în China, unde totul creşte, în jurul unei
administraţii locale există un aşa-zis consiliu de consultanţă, format din
experţi pro-bono. De exemplu, preşedintele Deutsche Bank este în acest consiliu
consultativ al primarului din Beijing şi din Shangai şi ei se întâlnesc o dată
pe lună şi discută. Sunt implicaţi foarte mulţi consultanţi de diverse
specializări: bancheri, specialişti în imobiliare, antreprenori locali de mare
anvergură, o paletă de oameni care, într-un dialog absolut real pe parte de
administraţie, nu pe parte politică, încearcă împreună să caute soluţii”.

 

INGREDIENTE PENTRU RELAXARE: SPORT, LECTURĂ ŞI CĂLĂTORII CU FAMILIA

În timpul liber, Horia Ciorcilă se relaxează jucând tenis, sport pe care îl
practică din copilărie. De asemenea, este pasionat de lectură. „Îmi place să
joc tenis, deşi, în ultima perioadă, n-am prea avut timp pentru asta. Am un
grup de prieteni, toţi pasionaţi de sportul alb, care, de multă vreme,
zece-cinsprezece ani, ne adunăm şi jucăm împreună. În restul timpului liber,
citesc mult, mai ales presă şi cărţi despre lumea economică. Citesc selectiv,
de exemplu cărţi scrise în străinătate, mă interesează genul de mari
antreprenori, lucruri care denotă experienţe, care aduc ceva nou. Uneori, mai
citesc şi romane”. Concediile şi le petrece împreună cu familia, în mare parte,
în Europa de Vest.

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: