//
you're reading...
Clujeni carismatici

Biografie Ioan Pacurar

IOAN PĂCURAR, POLIŢISTUL

 

 

Întreaga carieră în poliţie a lui Ioan Păcurar a
fost o poveste de succes. El a intrat în aceast
ă instituţie ca simplu agent de stradă şi a urcat treptat în grad şi în funcţie, ajungând în vârf. A ocupat pe rând gradele de sergent
major, sublocotenent, locotenent, inspector principal. O perioadă, a
reprezentat poliţia în relaţia cu mass-media. În prezent, este şeful Inspectoratului
de Poliţie al Judeţului Cluj. În doar cinci ani, Păcurar a reuşit să schimbe
total imaginea poliţiei rutiere, iar acum lucrează la cea a întregii poliţii
clujene.
Valoarea pe care a dovedit-o, prin ascensiunea de
la poziţia de simplu agent la cea de comandant, îl impune ca pion de bază pe
tabla Ministerului Administraţiei şi Internelor. 

 LA COASĂ ŞI LA ADUNATUL FÂNULUI

Ioan Păcurar s-a născut în 31 ianuarie 1960 într-o familie tradiţională din comuna Apahida, judeţul
Cluj. „Copilăria a fost o perioadă foarte frumoasă din viaţa mea pentru că
părinţii au reuşit să-mi ofere cele necesare, încât să pot spune c-am fost
crescut, oarecum, în puf. Deşi erau oameni simpli, s-au zbătut mult ca mie şi
fratelui meu să nu ne lipsească nimic. Dar asta nu a însemnat că noi nu i-am
ajutat în munca din gospodărie. Mama a fost casnică, iar tatăl meu lucra de
dimineaţa până seara la I.A.S.-ul din Apahida, dar cu bunicul, după ce am
crescut un pic, mergeam la coasă, la adunatul fânului şi creşteam animale,
pentru că numai aşa puteai să obţii nişte bani, lucrând. Dar a fost o copilărie
frumoasă”. Păcurar urmează şcoala generală în sat. A fost un elev premiant, pasionat
de istorie şi geografie. „La şcoală, mă clasam în fiecare an pe primele două locuri. Întotdeauna mi-a
plăcut să învăţ, să aflu noutăţi. Mi-au plăcut, în special, limba română,
istoria şi geografia. Chiar şi la matematică am fost bun. Mi-amintesc că
învăţătoarea, care a fost destul de exigentă, era considerată un fel de
speriatoare – tuturor le era frică de ea – dar dacă învăţai, nu aveai probleme.
În mare, am avut parte de o educaţie mai dură, care m-a format”.

PRIMA SLUJBĂ: CETECIST LA I.M.A.I.A.

Prima sa profesie a fost de tehnolog cetecist la I.M.A.I.A. La un moment dat, a devenit nemultumit de munca la birou: “Nu-mi rupeam oasele acolo, verificam piesele pe care le produceau
muncitorii. Salariul era bun, dar nu mă satisfăcea acea muncă fixă, prestată în interiorul unui birou. Îmi plăcea munca de teren şi în mişcare”.

Un Cluj care i s-a refuzat

Tânărul Păcurar era nevoit să facă naveta de la Apahida la Cluj, în fiecare
zi. „Nu era grea naveta, dar era mai comod să ai o locuinţă în Cluj. Nu era
nici o posibilitate, Clujul era declarat oraş închis, practic cei care locuiau
în satele de la periferie, la o distanţă mai mică de nu ştiu câţi kilometri, nu
aveau nici o şansa. Nu puteai să-ţi cumperi nici apartament în oraş, pentru că
neavând buletin de Cluj, nu puteai să-i faci întăbularea”.

Atunci se gândeşte să intre în poliţie şi să îmbine utilul cu plăcutul.

„Unul dintre motivele pentru care am intrat în poliţie a fost ca să-mi fac
buletin de Cluj. Pe vremuri, era o variantă să te faci miliţian şi dacă aveai
şansa să fii repartizat la Cluj, aveai şi buletin, şi casă. Pe lângă asta, îmi
doream mult o muncă de
teren”.

“GULAGUL” DIN SLATINA

“Am mers la Şcoala de Subofiţeri din Slatina. Acolo am trăit ca
într-un  gulag, în şase luni am slăbit
unsprezece kilograme. Nu
aveam nici căldură, nici apă caldă. Am prins luni de iarnă în care, apa fiind
raţionalizată, aveam cinci minute de apă, şi aceea rece, dimineaţa şi cinci
minute seara”. Dupa absolvire, a fost avansat la gradul de sergent major si a lucrat doi
ani ca agent de ordine publică pe patrulă auto, asigurand liniştea şi ordinea
publică pe stradă. În 1987, a
trecut la poliţia rutieră, ca agent de circulatie.

“MĂ CUNOŞTEAU ŞI PIETRICELELE DE PE STRADĂ”

“Mi-a plăcut foarte mult, mi-a plăcut şi să dirijez. Până a venit
Revoluţia, am stat în intersecţie la Judeţeana de Partid, pe vremuri, actuala
Prefectură, mă cunoşteau şi pietricele de pe stradă. Deja am trecut de
motivaţia de a-mi face buletin, îmi plăcea ceea ce făceam”.

Odată cu schimbarea regimului politic, Pacurar îşi modifică planurile
personale. Se hotărăşte să facă studii superioare şi să-şi perfecţioneze
constant aptitudinile. Se înscrie la Facultatea de Drept „Dimitrie Cantemir” în 1992, iar peste doi ani, trece
din corpul agenţilor, în corpul ofiţerilor din cadrul Serviciului Poliţiei
Rutiere Cluj. Din 1994 până în 2001, a fost reprezentantul instituţiei în
relaţia cu mass-media, apoi ocupă funcţia de şef al Biroului Poliţiei Rutiere
Cluj din 2001 până în 2004. Un an mai târziu, devine şeful Inspectoratului
Judeţean de Poliţie Cluj. Evoluţia şi povestea sa de succes, va inspira, cu
siguranţă, şi alţi tineri agenţi de stradă.

Îşi aminteşte cu plăcere de perioada în care era agent rutier: „Mie mi-a
plăcut întotdeauna circulaţia, am avut o slăbiciune pentru maşini, dar viaţa
m-a adus acum în postura de şef al I.P.J. Cluj. În 2005, am intrat cinci
candidaţi în concurs, după proba scrisă am rămas trei, iar, la final, am rămas
doar eu.”

NU SUNT COMANDANT, SUNT MANAGER

Ca şef al I.P.J. Cluj, prima regulă pe care o impune în relaţia
poliţist-cetăţean este transparenţa: „Ca şef al inspectoratului, primul lucru
pe care l-am cerut a fost o transparenţă totală din partea tuturor lucrătorilor
de poliţie şi apropierea de comunitate. Nu, gata, mă duc să prind hoţul, dar eu
sunt cel încruntat şi închis, lumea nu ştie ce fac şi cum fac. În primul rând,
am încercat să schimb imaginea poliţiei clujene şi am încercat – şi încerc încă
– să schimb mentalitatea poliţiştilor. În proporţie de optzeci şi cinci la
sută, am reuşit deja. Un lucru trebuie să înţeleagă fiecare poliţist, că se
află în slujba cetăţenilor, noi lucrăm pentru comunitate, împreună cu ea”.

OBIECTIVUL NUMĂRUL UNU: CÂŞTIGAREA ÎNCREDERII COMUNITĂŢII

Rămâne o altă problemă, câştigarea încrederii comunităţii. În opinia sa,
colaborarea cetăţean – poliţist este reciproc avantajoasă: „Dar apropierea de
comunitate nu se face uşor. Cetăţeanul trebuie să înţeleagă că trebuie să avem
acea siguranţă pe străzile Clujului, încât să nu-i fie frică să-şi lase copilul
în faţa blocului, sau soţia şi fiica, seara, pe stradă. Aici trebuie să
ajungem, şi noi facem lobby să ne înţeleagă lumea şi, în mare parte, ne
înţelege”.

N-a fost uşor să modifice vechile concepţii ale poliţistilor. „A trebuit să
convingem oamenii că ne-am schimbat. Unii poliţişti s-au uitat la mine
neîncrezători, unii se mai uită probabil şi acum, dar le-am demonstrat că se
poate face treabă. Ne-am demilitarizat, la poliţie nu mai există comandant,
este şef”.

De fapt, acesta este principiul pe care şi-a fundamentat strategia: „Ca
manager al instituţiei, cinzeci la sută din munca mea constă în a reprezenta
instituţia. Încet, încet, o să merg numai pe reprezentare. De aceea am doi
adjuncţi, unul coordonează o aripă a activităţii, altul cealaltă şi pentru
toate, eu fac operaţiunea de management. Mă orientez. De ce anume au nevoie
cetăţenii Clujului? Linişte, protecţie, intervenţie promptă şi soluţionarea
foarte rapidă a problemelor. Îmi fixez targetul, stabilesc trei, patru, zece
obiective la care trebuie să muncească toţi, iar la final eu răspund pentru
ele, pentru că le-am stabilit şi le-am atins sau nu”.

UN ŞEF ADEVĂRAT ÎŞI RESPECTĂ PARTENERII

Din punctul lui de vedere, diferenţa dintre un comandant şi un manager este
enormă: „Pe vremuri era altfel, atunci a fi şef presupunea multe facilităţi,
multe drepturi. Eu văd lucrurile un pic altfel. Nu acela e şef, care priveşte
din vârful scaunului şi îi lipeşte pe toţi de pereţi. Tuturor şefilor le-am
spus să-i respecte pe cei mai mici decât ei, pentru că atunci demonstrezi că
eşti şef, când îţi respecţi subalternul până la ultimul grad. Respectul
oamenilor îl ai doar dacă-i respecţi”.

Urmatoarea regula a fost comunicarea internă pe plan vertical şi orizontal
şi bineînţeles, cu cetăţenii. „Comunicarea este foarte importantă la toate
structurile şi nivelurile. La mine uşa este deschisă şi în afara orelor de
audienţă, primesc şi cetăţeni, dar şi poliţişti. Îi primesc oricând, pentru că
a fi şef este altceva decât a fi comandant. Trebuie să fiu apropiat de cei o
mie şase sute de oameni pe care îi am. Sunt deschis, orice idee bună venită de
la un cetăţean sau de la un alt poliţist, o punem în practică. Nu mai este ca
înainte, când ordinul era ordin, nu se discuta”.

MODELUL: POLIŢISTUL DIN STRĂINĂTATE

Modelul spre care tinde este cel al poliţistului din străinătate: „Am fost
afară şi am rămas plăcut surprins că, acolo, poliţistul este prieten cu toată
lumea, oamenii il invitau la petrecerile lor. Sigur, a doua zi, dacă este
cazul, îl amendează. Dar îşi frige şi el micul şi îşi bea berea împreună cu
ceilalţi la picnic”.

Pacurar este convins că societatea românească s-a schimbat mult după
Revoluţie: „Mulţi uită că şi la noi au trecut vremurile în care, dacă se dă un
telefon, se rezolvă problema. Trebuie să mergem la exemplu personal. Sunt
plătit să menţin ordinea şi să iau măsuri, asta fac, nu mă uit la cetăţean cine
este sau cum este. Dar fiecare cetăţean trebuie să ştie că, dacă un
poliţist  comite un abuz, va fi pedepsit,
pentru că nimeni nu este mai presus de lege”.

MAREA AMBIŢIE: UN CENTRU DE PRIMIRE A CETĂŢEANULUI

Ambiţia lui a fost să creeze un centru de primire al cetăţeanului la
standarde europene, pe care l-a inaugurat în februarie 2007: „Am vrut ca totul
să fie cald, transparent, primitor. Constat cu plăcere că oamenii care vin acum
la inspectorat rămân plăcut surprinşi de noul punct de acces. Am scăpat de
anunţurile de pe pereţi pe care le-am înlocuit cu un ecran digital, oferim
cetăţenilor banalul pahar de apă, toalete civilizate. Omul vine la poliţie cu o
problemă, eu trebuie să-l primesc cu zâmbetul pe buze şi să i-o rezolv, ca să
plece de la noi cu zâmbetul pe buze. Sunt nişte chestiuni pe care le urmăresc
foarte atent şi de la care nu permit rabat”.

Cum vede ofiţerul relaţia cu cetăţenii? „Noi lucrăm pentru toţi cetăţenii,
nouăzeci şi nouă  la sută dintre ei sunt
oameni buni. Şi pentru ceilalţi lucrăm, pentru că-i punem unde le este locul.
Asta-i viaţa”.

ŢINTĂ LOVITĂ: INFRACŢIONALITATEA

„Activitatea noastră principală este de a reduce infracţionalitatea la
nivelul judeţului. Clujul este un oraş mare, centru universitar, oamenii sunt
gospodari şi din această cauză vin infractorii ca la borcanul cu miere, din
toată ţara. În 2006, pentru prima dată după Revoluţie, am reuşit să reducem
infracţionalitatea stradală, care, o fi ea măruntă, dar deranjează. Avem
rezultate bune şi la constatarea şi soluţionarea faptelor de natură economică.
Dacă în 2005 eram pe locul treizeci şi doi pe ţară, acum ne situăm pe locul
doi”.

Inspectorul clujean a ajuns în vârful piramidei poliţiei locale. De acum
înainte, ascensiunea va fi posibilă doar la nivel naţional, dar, momentan, nu
este tentat de un post la Bucureşti, cu toate că nu respinge, categoric,
această posibilitate: „Nu-mi doresc în mod deosebit să plec din Cluj, dar dacă
se va ivi ceva, mă voi gândi. Deocamdată, după ce termin doctoratul, o să mă
concentrez asupra familiei şi carierei”.

MONDENITĂŢI, LECTURĂ ŞI PESCUIT

Timpul liber şi-l petrece împreună cu noua lui soţie, Corina, şi cu cei doi
copii. Corina este conferenţiar universitar la Universitatea „Bogdan Vodă”.
Sunt un cuplu foarte popular şi le place să participe la evenimentele mondene
din oras. „Concediile le petrec împreună cu familia la pescuit. O dată pe an mergem
cu toţii undeva în Carei. Acolo ne relaxăm două, trei zile, în rest, viaţă nu
prea avem. Sigur, ieşim şi la evenimente oficiale, îmi place să-mi iau şi soţia
cu mine. Niciodată nu am avut reţineri în a ieşi în public şi a mă distra
pentru că, la urma urmei, sunt şi eu om. Am şi eu nevoie de divertisment,
odihnă şi relaxare. De fapt, soţia mea obişnuieşte să spună că hobbiul meu este
serviciul pentru că nu am sâmbătă, nu am duminică, vin la serviciu. Dacă ajung
duminica la ora doisprezece acasă, o consider zi libera”.

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: