//
you're reading...
Short Stories

Softistul

 

Ușa de intrare s-a închis, trântită peste țipetele ei isterice, curmate brusc. S-a prefăcut că doarme, ascultând atent cearta, fără să fie obligat să intervină. Ea nu era de acord cu opțiunea fiicei lor de a trăi, necăsătorită, cu un bărbat căsătorit cu o altă femeie. Scandalul se repeta de fiecare dată când se vedeau, după schimbul obișnuit de complimente, alinturi și vorbe dulci. El nu își exprima niciodată opinia deschis, enervându-și soția, care îl acuza că e complice la distrugerea vieții fiicei lor, dovedind că nu-l interesează ce se întâmplă cu ea.

Imorală, fiica semăna întru totul tatălui ei, de la care a moștenit slăbiciunea pentru sexul opus, pofta nemăsurată de mâncare, forma gurii, a dinților, a nasului pronunțat, orgoliul exacerbat și tendințele mitomane. Ca și seniorul, era capabilă să mintă cu zâmbetul pe buze, cu vocea subțiată de fetiță, să scornească detalii incredibile, pe care le ungea cu un surâs onctuos și priviri languroase, ritmate cu bătăi dese de gene peste pupilele dilatate. Ușa de la baie s-a închis și s-a auzit dușul curgând. S-a uitat la telefon, a intrat sms-ul fiicei, care îl anunța că a plecat supărată și că au de discutat, așa nu se mai poate, ea nu mai rabdă, are nevoie de ajutorul lui. De multe ori i-a spus că îi vine să își pună capăt zilelor, și-a amintit el și inima i s-a strâns, gura i s-a făcut amară. Stătea întins în pat, cu fața gravă, dinții încleștați și pumnii strânși, rederulând în minte planul pus la punct cu ani în urmă, împreună cu amanta lui.

A tresărit ușor când a auzit bufnitura, pleoapele au fremătat peste globii oculari, respirația s-a accelerat, iar corpul i s-a umplut de o căldură lichidă, cremoasă, pe care o simțea după ce sorbea cafeaua fierbinte, la birou. Singur, fără ea, fără vorbăria ei fără rost, fără chipul ei, imagine de care nu mai putea scăpa, imprimată pe retină, agățată de fiecare geană, cu disperare, să nu cadă în hău. Acum s-a prăbușit, își spuse în gând, cu ochii închiși, sub plapumă, singur, în camera sa. Nu a făcut nici o mișcare, doar pleoapele s-au zbătut ușor. A început să numere ritmic secundele, calculând minutele ce se scurgeau, până cand inima ei șubrezită încetează să bată, fără a mai putea fi resuscitată, ca un ceasornic vechi, ruginit, care ocupă inutil spațiul pe perete.

A numărat până la 300, deci au trecut 5 minute, era momentul să se ridice din pat și să abordeze o mină îngrijorată. Luă mănușile albe de cauciuc din sertar pe care le folosea să-i pregătească doza de medicamente, le trase pe mâini încet, deschise ușa camerei și păși precaut pe holul întunecat, numărând pașii, descompunându-i în centimetri. S-a oprit după trei metri, ascultând încordat, încercând să detecteze orice fâșâit sau rest de respirație îngreunată. Reîncepu să pășească încet, cu pași moi de pisică, purta șosetele de lână groasă, ce amortizau eventualul scârțâit al parchetului. Aluneca pe podea ca o nălucă, ajunse la cele două uși, cea de la baie și ușa camerei ei, ezită o secundă, apoi vârî încet capul în interiorul primei uși, nu era acolo. Puse mâna pe clanța ușii de la baie, se auzea dușul curgând, o apăsă ușor, inima îi bătea cu repeziciune, aproape că se înăbușea de nerăbdare, crăpă ușor ușa, milimetru cu milimetru și o văzu jos, căzută cu capul pe faianță, cu un picior prins de marginea căzii, agățată de perdeaua de duș, cu părul umed și ochii sticloși. Se apropie și o privi din picioare, de sus, stomacul i-a zvâcnit, sângele i-a inundat tot corpul. Pupilele i s-au dilatat, se simțea parfumul gelului de duș pe care îl adulmeca ca o fiară, ridicând nasul, inspirând încet, cu gura întredeschisă și ochii închiși.

Deschise ochii, o apucă de o mână și începu s-o tragă în cameră, târând-o pe jos. Corpul ei lăsa dâre subțiri de apă, burta umflată ca de gravidă îi tremura hidos, i se făcu greață. Aduse halatul ei de baie vernil și o îmbrăcă în el, legă cordonul peste abdomen și se duse să șteargă urmele de apă de pe jos, cu mopul. Se întoarse în cameră și îi învârti capul și fața într-un prosop gros, alb, de jur-împrejur. Se uită la ora afișată pe ecranul telefonului mobil, 14.15 și începu să formeze numărul de urgență. Răspunse operatorul și el comunică textul pregătit: ”Soția mea, bolnavă de insuficiență cardiacă congestivă, înregistrată la Spitalul Clinic C.F., a făcut un atac de cord”. Continuă cu adresa și apoi închise. Rămase nemișcat, privind-o de sus, recapitulând declarația pe care urma să o dea echipajului de intervenție SMURD.

Pentru prima dată în viață, se simțea învingător, puternic, dominator. Ea a fost cea care i-a subminat puterea de la început, prin poftele trupești pe care i le provoca și prin gelozia pe care o simțea când o vedea râvnită de alți bărbați. Toți acești ani de tortură s-au sfârșit acum, în cele din urmă, a învins, pe măsură ce ea îmbătrânea și se urâțea, el devenea mai stăpân pe sine și putea gândi la rece. Își calcula fiecare mișcare ca pe o problemă de matematică, acum mai avea doar un pas de făcut, cel mai important, să pună mâna pe toată averea. Buzele i s-au întins într-un zâmbet subțire, ochii i s-au îngustat, mintea a început să calculeze probabilități și variabile ca într-o aplicație soft dezvoltată în platforma C++.

A deschis ușa echipajului SMURD sosit un pic cam repede, au fost mai prompți decât crezuse, în cinci minute erau deja acolo. A rămas chiar uimit, aproape că s-a bâlbâit imperceptibil, bine că și-a asigurat o marjă de cinci minute în plus. În declarația sa, a strecurat câteva lacrimi stoarse cu greu și un suspin de durere printre cuvinte, își plângea, de fapt, tinerețea irosită cu acea femeie, regretele unei vieți pe care acum o vedea lipsită de sens. Totuși, nu a scăpat prea multe lacrimi și nici suspinul nu a fost prea intens, să nu trezească bănuieli, părea o răbufnire incontrolabilă a unui bărbat aflat în suferință, exprimată cu demnitate. În fișa de urgență s-a consemnat: -se practică RCP cf. protocol. (35 min) fără rezultat. Se declară decedat 14.55. De asemenea, în raport se specifică Motivul solicitării: inconștient, Anamneza: pac găsită la domiciliu inconștientă fără semne vitale prezente pe monitor – asistolie – se practică manevre RCP cf. protocol,  Medicație și tratament: atropină 3 mg., adrenalină 6 mg., Tratament la domiciliu: furosemid, tertensif, digoxin, sintrom, aspacardin, silimarină.  Stare pacient: 18-Dec. la loc sol. Manevre/proceduri: 13-oxigen, intubație 15–IOT fără inducție, 16–Balon, 21–FR: 14 mi, 22–FIO2 100%, EKG 24–Imprimare EKG, 25–Monit. EKG, Acces Intravenos: 33–Periferic–nr. cai: 1. Funcții vitale examen: Pupile 05-nereactive, 07-midriază, căi respiratorii obstrucționate spută, respirația 15-absentă, puls periferic 19-absent, unde P-27 absente, murmur 37-absent, auscultație cardiacă 44-absente, tegumente 47-calde, 53-cianotice, ap. digestiv 59-abd. destins, funcții vitale la preluare: 07-Stop CR, 10-Resuscitare la ora 14.21, 12–Nereușit ora deces: 14.55.

Planul s-a derulat conform strategiei puse la punct cu scrupulozitate, nu a lăsat nimic la voia întâmplării. În fiecare noapte în care nu putea dormi, și multe au fost în ultimii ani, analiza posibile întorsături neprevăzute ale situației, orice detaliu cât de insignifiant ar fi dat peste cap totul, de aceea era necesar să ia în calcul orice variabilă. După plecarea echipajului, a trimis un sms fiicei, pe care o sfătuise dinainte să iasă în parcare, într-un loc public, unde să fie văzută de cât mai multe persoane. Totul era simplu, având în vedere că locuia în centrul orașului, în apartamentul amantului său. Apoi a format numărul cunoștinței sale care deținea o firmă de pompe funebre, a anunțat decesul și a solicitat serviciile pentru organizarea înmormântării. I s-a adus la cunoștință că trebuie să coboare în oraș, să facă demersurile necesare pentru înregistrarea decesului. I-a sunat și pe cei doi fii, unul aflat în capitală și altul în străinătate și le-a dat vestea, în cuvinte puține și sacadate, aproape telegrafic. Apoi și-a luat cheile de la mașină, borseta, fișa SMURD și a ieșit din casă, învârtind cheia în ușă, al cărei sunet pecetluia un capitol încheiat din viața sa, așa cum a fost programat.

Un singur lucru a scăpat, dar eroarea nu era a lui, în certificatul constatator al decesului s-a notat data înregistrării anul 09, luna X (octombrie), ziua 18, în colțul din stânga sus, în timp ce mai jos, în corpul certificatului, s-a notat luna XI (noiembrie). Această mică liniuță verticală s-a înfipt ca un cui în creierul lui, nu înțelegea de ce s-a greșit cu o lună în avans, era ca și cum s-ar fi sugerat o premeditare. În fine, probabil nimeni nu va observa, pe cine să intereseze o biată femeie pensionară, chiar nu avea rost să-și facă griji. Se liniștea singur, gândindu-se la perspectivele care i se deschid în față, aștepta de mult momentul eliberării și iată că a venit.

Își dădea comenzi creierului pe care și l-a obișnuit cu autosugestia încă din studenție, când avea de memorat cursuri interminabile, în timpul sesiunii. Își impunea un regim draconic de nopți întregi nedormite, chiar și fără cafea, nu își permitea pe atunci acest lux, nu se găsea cafea decât pentru privilegiați, iar el era sărac lipit pământului. Și-o amintea pe ea, frumoasă, mândră, bogată, nici nu se uita la el și cât dorea să o știe a lui, să-l invidieze toți colegii. De atunci și-a făcut planul să pună mâna pe ea, fată de gazde, singură la părinți – aflase amănunte de la o prietenă de-a ei – cu pământ și pădure, cu poiata și curtea plină de animale și o casă mare, cu trei camere spațioase, clădită din cărămidă, de mâna tatălui ei, un țăran harnic, călit în Al Doilea Război Mondial. Era sigur că nu-i va fi ușor cu războinicul, dar avea certitudinea că mama fetei îi va ciuguli din palmă.

Se trezi din aminitiri și se replie cu ușurință, întocmai unui acrobat care exersează la aparat, cu mișcări elastice, nu putea risca să-l apuce sentimentalismul, deși l-ar putea ajuta să arate mai trist, mai dărâmat. Încruntă ușor sprâncenele, își arcui încet spatele, parcă sub o greutate invizibilă și lăsă să-i cadă colțurile buzelor. Se simțea ca un actor ce urmează să intre pe scenă, în spectacolul vieții lui, iar rolul trebuia jucat perfect, nu avea sufleur și nici șansa unei repetiții.

 

Adriana Dana Listeș Pop

 

 

 

Anunțuri

Discuție

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: